decursorius
Latin
Étymologie
Adjectif
| Cas | Singulier | Pluriel | ||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| Masculin | Féminin | Neutre | Masculin | Féminin | Neutre | |
| Nominatif | decursorius | decursoriă | decursorium | decursoriī | decursoriae | decursoriă |
| Vocatif | decursorie | decursoriă | decursorium | decursoriī | decursoriae | decursoriă |
| Accusatif | decursorium | decursoriăm | decursorium | decursoriōs | decursoriās | decursoriă |
| Génitif | decursoriī | decursoriae | decursoriī | decursoriōrŭm | decursoriārŭm | decursoriōrŭm |
| Datif | decursoriō | decursoriae | decursoriō | decursoriīs | decursoriīs | decursoriīs |
| Ablatif | decursoriō | decursoriā | decursoriō | decursoriīs | decursoriīs | decursoriīs |
decursorius \Prononciation ?\
Références
- « decursorius », dans Félix Gaffiot, Dictionnaire latin français, Hachette, 1934 → consulter cet ouvrage