bătrîn

Étymologie

Du latin betranus (« vétéran »).

Adjectif

Adjectif
4 formes		 Singulier Pluriel
Masculin
Neutre		 Féminin Masculin Féminin
Neutre
Nominatif
Accusatif		 Indéfini bătrîn bătrînă bătrîni bătrîne
Défini bătrînul bătrîna bătrînii bătrînele
Datif
Génitif		 Indéfini bătrîn bătrîne bătrîni bătrîne
Défini bătrînului bătrînei bătrînilor bătrînelor

bătrîn \bə.ˈtɾɨn\ masculin singulier

  1. Vieux.

Antonymes

  • tănar

Nom commun

masculin Singulier Pluriel
casnon articuléarticulénon articuléarticulé
Nominatif
Accusatif		 bătrîn bătrînul bătrîni bătrînii
Datif
Génitif		 bătrîn bătrînului bătrîni bătrînilor
Vocatif bătrînule bătrînilor

bătrîn \bə.ˈtɾɨn\ masculin singulier

  1. Vieux, vieillard.

Variantes orthographiques

  • bătrân (variante postérieure à la réforme de l'orthographe de 1993)
Cet article est issu de Wiktionnaire. Sauf mention contraire, le texte est disponible sous Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0. Des conditions supplémentaires peuvent s’appliquer aux fichiers multimédias.