bătrân
Étymologie
- Du latin veterānus « mûr, expérimenté ».
Adjectif
| Adjectif 4 formes |
Singulier | Pluriel | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Masculin Neutre |
Féminin | Masculin | Féminin Neutre | ||
| Nominatif Accusatif |
Indéfini | bătrân | bătrână | bătrâni | bătrâne |
| Défini | bătrânul | bătrâna | bătrânii | bătrânele | |
| Datif Génitif |
Indéfini | bătrân | bătrâne | bătrâni | bătrâne |
| Défini | bătrânului | bătrânei | bătrânilor | bătrânelor | |
bătrân \bə.ˈtrɨn\ masculin singulier
Antonymes
- tănar
Nom commun
| masculin | Singulier | Pluriel | ||
|---|---|---|---|---|
| cas | non articulé | articulé | non articulé | articulé |
| Nominatif Accusatif |
bătrân | bătrânul | bătrâni | bătrânii |
| Datif Génitif |
bătrân | bătrânului | bătrâni | bătrânilor |
| Vocatif | bătrânule | bătrânilor | ||
bătrân \bə.ˈtrɨn\ masculin singulier (pour une femme, on dit : bătrână)
Variantes orthographiques
- bătrîn (variante antérieure à la réforme de l'orthographe de 1993)
Prononciation
- (Région à préciser) : écouter « bătrân [Prononciation ?] »
Références
- DEX online – Dicționare ale limbii române, 2004–2025 → consulter cet ouvrage