bărbat
Étymologie
- Vraisemblablement du latin barbatus (« qui porte la barbe »), accentué sur la pénultième, ce qui semble bien confirmé par l'accentuation actuelle du mot après l'élision de la dernière syllabe.
Nom commun
| masculin | Singulier | Pluriel | ||
|---|---|---|---|---|
| cas | non articulé | articulé | non articulé | articulé |
| Nominatif Accusatif |
bărbat | bărbatul | bărbați | bărbații |
| Datif Génitif |
bărbat | bărbatului | bărbați | bărbaților |
| Vocatif | bărbatule | bărbaților | ||
bărbat \bər.ˈbat\ masculin (pour une femme, on dit : femeie)
Notes
- Pour homme dans le sens de représentant de n'importe quel genre de l'espèce humaine → voir om.
Dérivés
- fi bărbat (se comporter en homme)
Adjectif
| Adjectif 4 formes |
Singulier | Pluriel | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Masculin Neutre |
Féminin | Masculin | Féminin Neutre | ||
| Nominatif Accusatif |
Indéfini | bărbat | bărbată | bărbați | bărbate |
| Défini | bărbatul | bărbata | bărbații | bărbatele | |
| Datif Génitif |
Indéfini | bărbat | bărbate | bărbați | bărbate |
| Défini | bărbatului | bărbatei | bărbaților | bărbatelor | |
bărbat \bər.ˈbat\
Prononciation
- (Région à préciser) : écouter « bărbat [Prononciation ?] »
Références
- DEX online – Dicționare ale limbii române, 2004–2025 → consulter cet ouvrage
Étymologie
- Du latin barbatus.
Nom commun
bărbat \bər.bat\
- Représentant mâle de l'espèce humaine, homme.