v’nu
Français
Étymologie
Forme de verbe
| Voir la conjugaison du verbe v’nir | ||
|---|---|---|
| Participe | ||
| Passé | (masculin singulier) v’nu | |
- (Populaire) Variante de venu.
J’y suis v’nue, moi…
— (Guy de Maupassant, Rosalie Prudent, 1886)
Adjectif
| Singulier | Pluriel | |
|---|---|---|
| Masculin | v’nu \vny\ |
v’nus \vny\ |
| Féminin | v’nue \vny\ |
v’nues \vny\ |
v’nu \vny\