vânătoreasă
Étymologie
Nom commun
| féminin | Singulier | Pluriel | ||
|---|---|---|---|---|
| cas | non articulé | articulé | non articulé | articulé |
| Nominatif Accusatif |
vânătoreasă | vânătoreasa | vânătorese | vânătoresele |
| Datif Génitif |
vânătorese | vânătoresei | vânătorese | vânătoreselor |
| Vocatif | vânătoreasă | vânătoreselor | ||
vânătoreasă \vɨ.nə.toˈrea.sə\ féminin (pour un homme, on dit : vânător)
- (Chasse) (Rare) Chasseresse.
[…] un nou-născut, o vânătoreasă care avea şi ea arc şi săgeţi […]
— (Mircea Mihăieș, Istoria lui Corto Maltese. Pirat, anarhist și visător, Polirom, Bucarest, 2014, page 247)- un nouveau-né, une chasseresse qui avait aussi un arc et des flèches