rădăcină
Étymologie
- Du latin radicina, avec une influence du français pour certains sens.
Nom commun
| féminin | Singulier | Pluriel | ||
|---|---|---|---|---|
| cas | non articulé | articulé | non articulé | articulé |
| Nominatif Accusatif |
rădăcină | rădăcina | rădăcini | rădăcinile |
| Datif Génitif |
rădăcini | rădăcinii | rădăcini | rădăcinilor |
| Vocatif | rădăcino | rădăcinilor | ||
rădăcină \rə.dəˈʧi.nə\ féminin
- (Botanique) Partie souterraine d’une plante, racine.
- (Anatomie) Partie d’un organe, d’une tumeur, qui le rattache aux tissus, racine.
- (Par analogie) Partie inférieure d’un mur, d’une montagne, racine, fondation, socle.
- (Mathématiques) Valeur inconnue dans une équation, racine.
- (Linguistique) Élément irréductible d’un mot commun à tous les mots d’une famille, racine.
Synonymes
Anatomie
- țâțână
Mathématiques
Linguistique
Dérivés
- curma răul din rădăcină (extirper le mal à la racine)
- prinde rădăcină (prendre racine)
- rădăcină cubică (racine cubique)
- rădăcină nasului (arête du nez)
- rădăcină pătrată (racine carrée)
- rădăcină vieții (ginseng)
Prononciation
- Craiova (Roumanie) : écouter « rădăcină [Prononciation ?] »
Voir aussi
- rădăcină sur l’encyclopédie Wikipédia (en roumain)
Références
- DEX online – Dicționare ale limbii române, 2004–2025 → consulter cet ouvrage