pădure
Étymologie
- Du latin padule.
Nom commun
| féminin | Singulier | Pluriel | ||
|---|---|---|---|---|
| cas | non articulé | articulé | non articulé | articulé |
| Nominatif Accusatif |
pădure | pădurea | păduri | pădurile |
| Datif Génitif |
păduri | pădurii | păduri | pădurilor |
| Vocatif | pădureo | pădurilor | ||
pădure \pə.ˈdu.ɾe\ nominatif accusatif neutre singulier
Prononciation
- (Région à préciser) : écouter « pădure [Prononciation ?] »