lucru

Étymologie

De lucra, du latin lucubrare.

Nom commun

neutre Singulier Pluriel
casnon articuléarticulénon articuléarticulé
Nominatif
Accusatif
lucru lucrul lucruri lucrurile
Datif
Génitif
lucru lucrului lucruri lucrurilor
Vocatif

lucru \lu.ˈkɾu\

  1. Le résultat du travail, produit.
  2. Chose.

Synonymes

Prononciation