erretten
Allemand
Étymologie
Verbe
| Mode ou temps |
Personne | Forme |
|---|---|---|
| Présent | 1re du sing. | ich errette |
| 2e du sing. | du errettest | |
| 3e du sing. | er/sie/es errettet | |
| Prétérit | 1re du sing. | ich errettete |
| Subjonctif II | 1re du sing. | ich errettete |
| Impératif | 2e du sing. | errett errette! |
| 2e du plur. | errettet! | |
| Participe passé | errettet | |
| Auxiliaire | haben | |
| voir conjugaison allemande | ||
erretten \ɛɐ̯ˈʁɛtn̩\ (voir la conjugaison)
Prononciation
- Berlin : écouter « erretten [ɛɐ̯ˈʁɛtn̩] »