îndestulător
Étymologie
- De îndestula + le suffixe -ător.
Adjectif
| Genre | Singulier | Pluriel |
|---|---|---|
| Masculin | îndestulător | îndestulători |
| Féminin | îndestulătoară | îndestulătoare |
| Neutre | îndestulător | îndestulătoare |
îndestulător \Prononciation ?\ masculin singulier
| Genre | Singulier | Pluriel |
|---|---|---|
| Masculin | îndestulător | îndestulători |
| Féminin | îndestulătoară | îndestulătoare |
| Neutre | îndestulător | îndestulătoare |
îndestulător \Prononciation ?\ masculin singulier