valeur propre
Français
Étymologie
- Calque de l’allemand Eigenwert.
Locution nominale
| Singulier | Pluriel |
|---|---|
| valeur propre | valeurs propres |
| \va.lœʁ pʁɔpʁ\ | |
valeur propre \va.lœʁ pʁɔpʁ\ féminin
- (Algèbre linéaire) Scalaire par lequel une application linéaire multiplie un de ses vecteurs propres.
L’identité admet une et une seule valeur propre qui est 1, et tout vecteur en est un vecteur propre.
Traductions
- Allemand : Eigenwert (de)
- Anglais : eigenvalue (en)
- Asturien : autovalor (ast) masculin, valor propiu (ast) masculin, valor carauterísticu (ast) masculin
- Catalan : valor propi (ca), autovalor (ca), valor propi (ca) masculin, autovalor (ca) masculin, eigenvalor (ca) masculin, valor característic (ca) masculin
- Chinois : 特征值 (zh) (特徵值) tèzhēngzhí, 本征值 (zh) (本徵值) běnzhēngzhí
- Espagnol : eigenvalor (es) masculin, valor propio (es) masculin, valor característico (es) masculin, autovalor (es) masculin
- Galicien : valor propio (gl) masculin, autovalor (gl) masculin, valor característico (gl) masculin, eigenvalor (gl) masculin
- Grec : ιδιοτιμή (el) idhiotimí
- Italien : autovalore (it), autovalore (it) masculin, valore propio (it) masculin, valore caratteristico (it) masculin
- Japonais : 固有値 (ja) koyūchi
- Portugais : autovalor (pt) masculin, valor característico (pt) masculin
- Suédois : egenvärde (sv)
Prononciation
- France (Toulouse) : écouter « valeur propre [Prononciation ?] »
Voir aussi
- valeur propre sur l’encyclopédie Wikipédia