urs
: Urs
Ancien français
Nom commun
urs *\Prononciation ?\ masculin
- Variante de ors.
Étymologie
- Du latin ursus.
Nom commun
urs \Prononciation ?\ masculin
- Ours.
Étymologie
- Forme et orthographe du dialecte sutsilvan.
Nom commun
urs \Prononciation ?\ masculin
- Ours.
Étymologie
- Du latin ursus.
Nom commun
| masculin | Singulier | Pluriel | ||
|---|---|---|---|---|
| cas | non articulé | articulé | non articulé | articulé |
| Nominatif Accusatif |
urs | ursul | urși | urșii |
| Datif Génitif |
urs | ursului | urși | urșilor |
| Vocatif | ursule | urșilor | ||
urs masculin
- Ours.
- a se aduna (sau a se uita) ca la urs a se aduna multă lume să privească ceva neobișnuit.
- de când avea ursul coadă din timpuri foarte îndepărtate.
- ursul nu joacă de voie, ci de nevoie constrângerea e necesară pentru acei care nu înțeleg de bună voie (că trebuie să facă ceva).
- cum merge ursul la deal încet și apăsat; greoi.
- a trăi ca ursul în bârlog a evita societatea; a duce un mod de viață retras.
Dérivés
- urs polar
Prononciation
- (Région à préciser) : écouter « urs [Prononciation ?] »
- Craiova (Roumanie) : écouter « urs [Prononciation ?] »