schimb
Étymologie
- De schimba.
Nom commun
| neutre | Singulier | Pluriel | ||
|---|---|---|---|---|
| cas | non articulé | articulé | non articulé | articulé |
| Nominatif Accusatif |
schimb | schimbul | schimburi | schimburile |
| Datif Génitif |
schimb | schimbule | schimburi | schimurilor |
| Vocatif | ||||
schimb nominatif accusatif neutre singulier
Dérivés
- casă de schimb (maison de change)
- în schimb (en échange)
- liber schimb (libre échange)
- piesă de schimb (pièce de rechange)