rino-
Voir aussi
:
rino
Italien
Étymologie
Du
grec ancien
ῥινός
,
rhinós
ῥινός
, génitif singulier de
ῥίς
rhís
(«
nez
»).
Préfixe
rino-
\ri.no\
Rhino-
.
Apparentés étymologiques
-rino
Occitan
Étymologie
Du
grec ancien
ῥινός
,
rhinós
ῥινός
, génitif singulier de
ῥίς
rhís
(«
nez
»).
Préfixe
rino-
\ri.nu\
Rhino-
.
Dérivés
rinofaringiti