mănușă
Étymologie
- De mână « main » avec le suffixe -ușă.
Nom commun
| féminin | Singulier | Pluriel | ||
|---|---|---|---|---|
| cas | non articulé | articulé | non articulé | articulé |
| Nominatif Accusatif |
mănușă | mănușa | mănuși | mănușile |
| Datif Génitif |
mănuși | mănușii | mănuși | mănușilor |
| Vocatif | mănușo | mănușilor | ||
mănușă \mə.ˈnu.ʃə\
Variantes
- mânúșă
Synonymes
gant
anse
- toartǎ : « anse »
Dérivés
- a arunca (cuiva) mănușa (jeter le gant)
- a se potrivi ca mănușa (s'accorder à la perfection)
- a se purta fără mănuși (față de cineva) (se comporter grossièrement (face à quelqu’un))
- a umbla cu mănuși (cu cineva) (prendre des gants (avec quelqu'un))
Références
- DEX online – Dicționare ale limbii române, 2004–2025 → consulter cet ouvrage