herausragendem

Allemand

Forme d’adjectif

herausragendem \hɛˈʁaʊ̯sˌʁaːɡn̩dəm\

  1. Datif masculin singulier de la déclinaison forte de herausragend.
  2. Datif neutre singulier de la déclinaison forte de herausragend.

Prononciation