garm
: Garm
Étymologie
Nom commun
| Mutation | Singulier | Pluriel |
|---|---|---|
| Non muté | garm | garmoù |
| Adoucissante | cʼharm | cʼharmoù |
| Durcissante | karm | karmoù |
garm \ˈɡarm\ masculin ou féminin (l’usage hésite)
- Cri.
Dérivés
Forme de verbe
| Mutation | Forme |
|---|---|
| Non muté | garm |
| Adoucissante | cʼharm |
| Mixte | cʼharm |
garm \ˈɡarm\
Références
- ↑ Jehan Lagadeuc, Catholicon, Tréguier, 1499
- ↑ Albert Deshayes, Dictionnaire étymologique du breton, Le Chasse-Marée, Douarnenez, 2003, page 267b