dilecʼh
Étymologie
Nom commun
| Mutation | Singulier | Pluriel | 
|---|---|---|
| Non muté | dilecʼh | dilecʼhioù | 
| Adoucissante | zilecʼh | zilecʼhioù | 
| Durcissante | tilecʼh | tilecʼhioù | 
dilecʼh \ˈdiː.lɛx\ masculin
Anagrammes
→ Modifier la liste d’anagrammes
Références
- Martial Ménard, Dictionnaire français-breton, Éditions Palantines, 2012, ISBN 978-2-35678069-0, page 394b