adlocutivus
Latin
Étymologie
Adjectif
| Cas | Singulier | Pluriel | ||||
|---|---|---|---|---|---|---|
| Masculin | Féminin | Neutre | Masculin | Féminin | Neutre | |
| Nominatif | adlocutivus | adlocutivă | adlocutivum | adlocutivī | adlocutivae | adlocutivă |
| Vocatif | adlocutive | adlocutivă | adlocutivum | adlocutivī | adlocutivae | adlocutivă |
| Accusatif | adlocutivum | adlocutivăm | adlocutivum | adlocutivōs | adlocutivās | adlocutivă |
| Génitif | adlocutivī | adlocutivae | adlocutivī | adlocutivōrŭm | adlocutivārŭm | adlocutivōrŭm |
| Datif | adlocutivō | adlocutivae | adlocutivō | adlocutivīs | adlocutivīs | adlocutivīs |
| Ablatif | adlocutivō | adlocutivā | adlocutivō | adlocutivīs | adlocutivīs | adlocutivīs |
adlocutivus \Prononciation ?\
Références
- « adlocutivus », dans Félix Gaffiot, Dictionnaire latin français, Hachette, 1934 → consulter cet ouvrage