aarrearkku
Étymologie
Nom commun
Déclinaison
| Cas | Singulier | Pluriel |
|---|---|---|
| Nominatif | aarrearkku | aarrearkut |
| Génitif | aarrearkun | aarrearkkujen |
| Partitif | aarrearkkua | aarrearkkuja |
| Accusatif | aarrearkku [1] aarrearkun [2] |
aarrearkut |
| Inessif | aarrearkussa | aarrearkuissa |
| Élatif | aarrearkusta | aarrearkuista |
| Illatif | aarrearkkuun | aarrearkkuihin |
| Adessif | aarrearkulla | aarrearkuilla |
| Ablatif | aarrearkulta | aarrearkuilta |
| Allatif | aarrearkulle | aarrearkuille |
| Essif | aarrearkkuna | aarrearkkuina |
| Translatif | aarrearkuksi | aarrearkuiksi |
| Abessif | aarrearkutta | aarrearkuitta |
| Instructif | — | aarrearkuin |
| Comitatif | — | aarrearkkuine- [3] |
|
Notes [1] [2] [3]
| ||
| Avec suffixes possessifs |
Singulier | Pluriel |
|---|---|---|
| 1re personne | aarrearkkuni | aarrearkkumme |
| 2e personne | aarrearkkusi | aarrearkkunne |
| 3e personne | aarrearkkunsa | |
aarrearkku \ˈɑːrːeˌɑrkːu\
Forme de nom commun
| Avec suffixes possessifs |
Singulier | Pluriel |
|---|---|---|
| 1re personne | aarrearkkuni | aarrearkkumme |
| 2e personne | aarrearkkusi | aarrearkkunne |
| 3e personne | aarrearkkunsa | |
aarrearkku /ˈɑːrːeˌɑrkːu/
- Accusatif II singulier de aarrearkku.