Conjugaison:roumain/distinge

conjugaison de a distinge
infinitif a distinge
infinitif passé a fi distins
participe passé distins
participe présent distingând
singulier pluriel
1re personne
(eu)		 2e personne
(tu)		 3e personne
(el/ea/el)		 1re personne
(noi)		 2e personne
(voi)		 3e personne
(ei/ele/ele)
indicatif présent disting distingi distinge distingem distingeți disting
passé simple distinsei distinseși distinse distinserăm distinserăți distinseră
imparfait distingeam distingeai distingea distingeam distingeați distingeau
plus-que-parfait distinsesem distinseseși distinsese distinseserăm distinseserăți distinseseră
passé composé am distins ai distins a distins am distins ați distins au distins
futur populaire o să disting o să distingi o să distingă o să distingem o să distingeți o să distingă
futur littéraire voi distinge vei distinge va distinge vom distinge veți distinge vor distinge
futur antérieur voi fi distins vei fi distins va fi distins vom fi distins veți fi distins vor fi distins
subjonctif présent să disting să distingi să distingă să distingem să distingeți să distingă
passé să fi distins
présomptif présent oi distinge oi distinge o distinge om distinge oți distinge or distinge
présent progrésif oi fi distingând oi fi distingând o fi distingând om fi distingând oți fi distingând or fi distingând
passé oi fi distins oi fi distins o fi distins om fi distins oți fi distins or fi distins
conditionnel présent aș distinge ai distinge ar distinge am distinge ați distinge ar distinge
passé aș fi distins ai fi distins ar fi distins am fi distins ați fi distins ar fi distins
impératif affirmatif distinge distingeți
négatif nu distinge nu distingeți
Cet article est issu de Wiktionnaire. Sauf mention contraire, le texte est disponible sous Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0. Des conditions supplémentaires peuvent s’appliquer aux fichiers multimédias.