Conjugaison:italien/scuffiare
scuffiare, verbe irrégulier du premier groupe, conjugué avec l’auxiliaire avere.
Modes impersonnels
| Mode | Présent | Passé | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Infinitif | scuffiare | \skuf.ˈfja.re\ | avere | scuffiato | \a.ˈve.re skuf.ˈfja.to\ |
| Gérondif | scuffiando | \skuf.ˈfjan.do\ | avendo | scuffiato | \a.ˈven.do skuf.ˈfja.to\ |
| Participe | scuffiante | \skuf.ˈfjan.te\ | scuffiato | \skuf.ˈfja.to\ | |
Indicatif
Conditionnel
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Subjonctif
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Impératif
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||