Conjugaison:italien/riusare
riusare, verbe régulier du premier groupe, conjugué avec l’auxiliaire avere.
Modes impersonnels
| Mode | Présent | Passé | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Infinitif | riusare | \ri.u.ˈza.re\ | avere | riusato | \a.ˈve.re ri.u.ˈza.to\ |
| Gérondif | riusando | \ri.u.ˈzan.do\ | avendo | riusato | \a.ˈven.do ri.u.ˈza.to\ |
| Participe | riusante | \ri.u.ˈzan.te\ | riusato | \ri.u.ˈza.to\ | |
Indicatif
Conditionnel
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Subjonctif
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Impératif
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||