Conjugaison:italien/ricantare
ricantare, verbe régulier du premier groupe, conjugué avec l’auxiliaire avere.
Modes impersonnels
| Mode | Présent | Passé | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Infinitif | ricantare | \ri.kan.ˈta.re\ | avere | ricantato | \a.ˈve.re ri.kan.ˈta.to\ | 
| Gérondif | ricantando | \ri.kan.ˈtan.do\ | avendo | ricantato | \a.ˈven.do ri.kan.ˈta.to\ | 
| Participe | ricantante | \ri.kan.ˈtan.te\ | ricantato | \ri.kan.ˈta.to\ | |
Indicatif
Conditionnel
  | 
  | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Subjonctif
  | 
  | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
  | 
  | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Impératif
  | 
  | ||||||||||||||||||||||||||||||||||||