Conjugaison:italien/lusingare
lusingare, verbe irrégulier du premier groupe, conjugué avec l’auxiliaire avere.
Modes impersonnels
| Mode | Présent | Passé | |||
|---|---|---|---|---|---|
| Infinitif | lusingare | \lu.zin.ˈɡa.re\ | avere | lusingato | \a.ˈve.re lu.zin.ˈɡa.to\ |
| Gérondif | lusingando | \lu.zin.ˈɡan.do\ | avendo | lusingato | \a.ˈven.do lu.zin.ˈɡa.to\ |
| Participe | lusingante | \lu.zin.ˈɡan.te\ | lusingato | \lu.zin.ˈɡa.to\ | |
Indicatif
Conditionnel
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Subjonctif
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Impératif
|
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||