Μνημοσύνη
Grec ancien
Étymologie
- Adaptation graphique.
Nom propre
| Cas | Singulier | |
|---|---|---|
| Nominatif | ἡ | Μνημοσύνη |
| Vocatif | Μνημοσύνη | |
| Accusatif | τὴν | Μνημοσύνην |
| Génitif | τῆς | Μνημοσύνης |
| Datif | τῇ | Μνημοσύνῃ |
Μνημοσύνη, Mnēmosýnē féminin singulier
Prononciation
- *\mnɛː.mo.sý.nɛː\ (Attique (Ve siècle av. J.-C.))
- *\mne.moˈsy.ne\ (Koinè, Égypte (Ier siècle))
- *\mni.moˈsy.ni\ (Koinè (IVe siècle))
- *\mni.moˈsy.ni\ (Byzance (Xe siècle))
- *\mni.moˈsi.ni\ (Constantinople (XVe siècle))
Références
- Anatole Bailly, Abrégé du dictionnaire grec-français, Hachette, 1901