încredere
Étymologie
- De încrede, (« croire »).
Nom commun
| féminin | Singulier | Pluriel | ||
|---|---|---|---|---|
| cas | non articulé | articulé | non articulé | articulé |
| Nominatif Accusatif |
încredere | încrederea | încrederi | încrederile |
| Datif Génitif |
încrederi | încrederii | încrederi | încrederilor |
| Vocatif | încredereo | încrederilor | ||
încredere \Prononciation ?\ féminin singulier
- Confiance.
Am încredere in ține.
- J'ai confiance en toi.
Dérivés
- vot de încredere, (« vote de confiance »).
Synonymes
- crezare
- crezământ
- credit
Antonymes
- incertitudine
- îndoială
- neîncredere
- suspiciune
Prononciation
- (Région à préciser) : écouter « încredere [Prononciation ?] »